miercuri, 25 noiembrie 2009

Jurnal de calatorie ... ep 2


Episodul 2 ar suna cam asa:
"Am rezolvat totul, am vizitat si sediul NSN, si am aj la munca. Dupa ce am jucat niste "pasarica muta-ti cuibul" prin birourile de aici (care sunt niste laboratoare de fapt), ne-am stabilit si am inceput treaba. Ciudata treaba - cladire masiva, marmura granit, jeg, semnul cu "to shelter" pe care eu il citesc de fiecare data "toooo theee aaairpooort" ... oricum, nu cred ca mai sunt la moda bombardamentele, desi granita cu Iraqul e la vreo 150 km ... A
nyway, ceva ii lipseste cladirii asteia. Ceva care i-ar putea da titlul de "birou", @ job/work, sau ceva de genu. Oricum e un fel de turn Babel (nu ca la 20m e Liberation Tower, care cred ca e cea mai inalta cladire din oras - si la ce cladiri au astia .... e inalta!), cu ingineri de pe tot pamantul. Toti vb engleza si inginereza. Rar mai gasesti 2 pers care sa vb o alta limba (si asta e de obicei indiana). Si noi suntem o iechipa di 5 flacai, cu 5 limbi diferite (rom, croata, indiana, egipteana, indoneziana). anyway ...
Prima zi s-a dus pe pregatiri (instalari soft si hardware). Pe la 6 jumate eram inapoi la hotel. Dush, top-gear, 2-3 mailuri, somn.
Azi am inceput testarea propiu zisa - boring stuff (for you anyway)
Orasul e destul de ok. Desi e un contrast mare intre toate magazinele indiene, arabe etc, si cladirile hi-tech, f inalte si de sticla. Plin de masini muschiuloase (hummere, truck-uri GMC etc) cu V8 si V12-uri. (de la aeroport m-au luat cu un dodge charger...) Benzina e mai ieftina aici decat apa. Cu 5 eur am facut plinul. O sticla de apa e dublu decat un litru de benzina. In rest preturile sunt dest de mari; 1KD = 2.5 euro = o duc f bine astia. Oricum, din cele 3 mil de locuitori, doar vreo 600 mii sunt localnici, si au asigurat totul din partea statului. Nici nu stiu dc am vb cu vreun localnic.
Nu am apucat sa ies prea mult in oras, doar in pauza de masa, si drumul hotel-job. Sunt cam 30 de grade (numa bine, caci in august de ex sunt 52 grade), marea e pe aproape ....

^update: am invatat sa-i deosebesc pe localnici. Ei poarta dish dasha (.... Bin Laden colectia toamna iarna ), cu baticul alb (conteaza mult culoarea. Fiecare natie cu ai ei
culoare. U don't mess with that) si .... mai recent descoperit, ochelari de soare. Se pare ca ii poarta tot timpul, chiar si cand ploua, sau seara.

Ep 3
Am continuat cu testarea. Pauza de masa = indian food. Singura chestie de observat ar fi felul in care indienii mancau orezul cu mana (si cam orice altceva), faptul ca nu erau meniuri (trebuia sa fii (cu cineva) de prin zona sa poti manca acolo), si pe langa iutenia mancarii propiu zise, primeai un fel de sos, mult prea iute chiar si pt indonezieni. Eu
cred ca dc il mancai tot mancarea era din partea casei.... Bun, sunt vreo 3, stiu ....
Mai era si vremea ciudata. in interiorul meu activa niste senzori, si chiar le ziceam colegilor, ca dc nu as sti mai bine, as zice ca vine ploaia. "dc as fi acasa, v-as intreba dc aveti umbrele la voi, dar presupun ca aici is as close as it get to raining". Au ras, si au zis ca da. Vreme rea aici inseamna furtuna .... de nisip.La plecare nu mica ne-a fost mirarea caci era ud pe jos. Ploua .... cred ca le-am stricat vremea la kuweiti :))))
Tare era faptul ca toate masinile erau fff murdare
. Am tras concluzia (noi inginerii), ca erau acoperite cu un praf f fin, peste care cadeau stropii de ploaie .... doar ca am ajuns si noi la fel ca si masinile in hotel ... Praful ala fin...., era in atmosfera, si tocmai lua liftul spre sol... Azi dimineata tot Kuweitul spala geamuri .... :)

Azi am fost prin ceva magazine....sunt obsedati de bijuterii; in supermarket marfa nu prea are pret pe ea. Sunt ceva labeluri, pe unele scria cu markerul, pe unele de loc .... Intre zgarie nori e plin de blocuri parasite, care stau sa se darame .... Traversatul strazii chiar e o problema .... E ca si cum ai incerca sa traversezi turzii, si nu e nici un fel de semafor ....
Am studiat putin si partea interesanta a orasului. E f "glamorous", doar ca e in partea cealalta, si azi am iesit chiar mai tarziu, si am decis cu antonio
ca o lasam pe maine. Oricum vineri e weekend deja....



joi, 19 noiembrie 2009

Jurnal de calatorie ...

Nu am dormit inainte de zbor, nu mai avea rost. Ajung cam devreme pe aeroport, caci nu mai aveam rabdare acasa. Pierd vremea.... gasesc un ziar german, incerc sa citesc una alta. Ma uit la aterizari si decolari .... au loc relativ aproape de unde stau eu. E o alta perspectiva a acelorasi avioane care le vad si de la birou, si care par ca plutesc deasupra clujului mai degaba ..... In fine, se face timpul.....sunt in avion - decolam. Am parte de unul din tre cele mai frumoase rasarituri, imediat ce ajungem deasupra plapumioarei de nori. Culorile nu sunt atat de intense, dar perspectiva in sine este "breath taking". Ma simt bine ..... mult mai bine decat sa fi dormit la ora aceea, si sa reiau rutina unei noi zi de Luni - chiar daca o parte din rutina este mai placuta decat in trecut... Pana apuc sa pun in ordine toate aceste ganduri, centura de siguranta redevine obligatorie - ne pregatim sa aterizam in capitala. aeroportul este cam ciudat - ma asteptam la mai mult de la Otopeni (desi aici scrie henry coanda). Henry Coanda 11 e singurul lucru interesant (un avion de-al marelui "zburator"). Dar sunt prea obosit sa imi bat capul; imi caut zborul pe monitoare, il gasesc, e tot ce am nevoie.

Am cerut un loc la geam.....mi l-au dat, si am stat singur. Mai bine asa, mai putine lucruri care sa-mi strice somnul.....
Ma trezeste o mana pe umar, si o mancare fierbinte mi se pune in poala. Sunt ceva paste cu carne de pui (destul de bune de altfel), si o inghetata - lucru care il descopar mai tarziu. Sunt cuminte, pap tot, beau s-un suc de portocale,o cafea si ma culc. "Cafeaua asta poate imi da un gram de energie in amsterdam" - ma gandesc eu. Adorm instant, desi e cam greu sa imi gasesc o pozitie comoda; nu pot sa dau scaunul pe spate, cei din spate inca mai mananca. Ma amuza gandul: "beau o cafea si ma culc".
Pe masura ce inaintez in calatorie intalnesc tot mai putin romani.....asta e bine cred eu, desi cei din fata mea, par de treaba.
Din nou deasupra norilor. Fac un mic calcul si imi dau seama ca e pt a 10-a oara. Totusi e un sentiment magnific. Nu la fel de magnific ca rasaritul deasupra norilor de azi dim, dar placut. Macar acum stau la geam. nori de jos formeaza forme ciudate, care pot fi foarte usor comparate cu formele de relief. Vad un lac, niste dealuri, vad straturi de nori care sunt pe directii opuse. Nu se intampla nici o catastrofa, caci trec unele peste celelalte.
Ma trezesc din nou. Avionul se zgaltaie, ni se spune sa ne punem centurile. Aripa atat de linistita anterior, incat imi dadea impresia anterior ca stam pe loc si norii de sub se misca alene, tremura. "Turbulente" .... sunt prea obosit, si zambesc doar in adancul meu; de 9 ori am fost curios cum o fi si cu turbulentele astea si acum si-au ales momentul cand nu-l pot savura .... Avionul se zgaltaie brusc, si ceva mai tare ca inainte; Mmmm turbulente mai mari e gandul care ma trezeste, dar lumea incepe sa aplaude .... imi dau seama ca am aterizat. Amsterdam - ploua; freza nu mai conteaza; se pare ca a fost un zbor putin mai complicat, caci lumea inca aplauda, si li se alatura si cei din spate - cu totii sunt fericiti ca am aterizat atat de lin; imi imaginez ce le trecea prin cap - bine ca nu a fost pista......whatever; ; sper sa ma astepte viza aia in Kuweit.

Amsterdam.....urias aeroportul. Distante de sute de m intre porti vecine (D si F de ex). Ma gandesc ca am ceva timp de pierdut, intru intr-un duty free, observ agitatia din jur. Ma decid sa merg totusi la poarta mea sa vad sa fie in regula. Dupa vreo 20 min aj, si vad ca e inchisa. A fost schimbat terminalul; trebuie sa ma intorc cam de unde am venit, iar imbarcarea se face in vreo 15 min. Am timp.....ajung, coada e lunga, ma pun sa scriu .... probleme cu pasaportul, stau mai mult la imbarcare decat ar fi trebuit, intru in avion - locul imi e ocupat de altcineva....iau locul lui. Avionul asta e mult mai mare, ecrane in tetiere, remote control, etc (la fel ca zborul peste atlantic). Se pare ca am reusit cat de cat sa ma odihnesc pe zborul anterior. Ma pun la un film (ghost of past girlfriends) - comercial rau. Stiam de ce l-am sarit pana acum. Mananc, mai adorm, astept. Se pare ca nu zbor direct spre kuweit. Voi trece pe deasupra, dar nu oprim, mergem pana in Bahrein. Nu-i rau, mai pot trece una pe lista, desi nu pot cobori din avion. Dubaiul nu e prea departe. Coboara o parte dintre calatori; eu scriu din nou. Am mintea odihnita; incep sa gandesc din nou. Nu e chiar atat de rau. De multe ori drumul Tm - Cj imi pune mai multe prob. Pe aeroporturi perechile orare se topesc repede.Nici nu-ti dai seama ca au trec 2 ore ... pana ajungi, pana "scoti tot ce ai in geanta", pana te imbarci, it's all over .... aici totusi as vrea sa pot pleca odata, caci se pare ca ne cam lungim. Bahreinienii si - au ales perfect momentul sa schimbe becurile de pe pista. Chiar cu cateva ore in urma am vazut luminile de pe pista ... cam multe becuri; oare cam cat platesc ei curentul? (ma intreb dc fol becuri economice - poate de aia le schimba, caci sunt sigur ca nu deoarece sunt arse).

Intr-un devreme plecam. Imi pun laptopul la incarcat caci am supt toata bateria, dar nu apuc sa fac mare lucru, caci din nou n pregatim de aterizare. "Fur" un loc la geam caci sunt curios cum se vede Kuwait city din aer noaptea. Suntem mult prea departe. Dar cu toate acestea e foarte interesant. Ceea ce vad nu seamana cu nici un fel de alt oras care l-am vazut. Nici macar nu vad un oras; de fapt nu prea imi dau seama ce vad, dar e interesant. totul arata ca o coala imensa de hartie impartita in zone de linii lungi si drepte, care formeaza unghiuri de aprox 120 grade .... sau nu, vad ca marimea unghiului nu se respecta. Stiu ca liniile sunt autostrazi, foaia e desertul .... vad sute de km in departare. Din loc in loc apar desene f ciudata, f asemanatoare cu urmele lasate de extraterestri in lanurile de grau. Incerc sa stabilesc cam la ce altitudine suntem (nu e greu ca informatia e pe monitorul din tetiera din fata), ca sa imi dau seama de scara desenelor. Trebuie sa fie mult mai mari decat par la prima impresie. Chiar si autostrazile sunt mult mai mari, de abia acum pot deosebi punctele luminoase care gonesc de colo colo. Apare forma cea mai ciudata, mai mare si mai interesanta. Ma duce cu gandul la Palm Island din Dubai, doar ca e e mult mai complicat designul. Luminile sunt de diferite culori. Liniile se termina cu mici cerculete in varf - sunt strazi, iar cercurile sunt pentru a te putea intoarce. Nu e ceva rezidential, si presupun ca are legatura cu rafinarea petrolului. Fiecare cladire, depozit este inconjurat de lumina, parca pusa intentionat sa accentueze forma geometrica........."apoi a stat" - final de vers care se potriveste de minune. Foaia devine neagra, cu dreptunghiuri mici si luminoase, din loc in loc. Acestea cred ca sunt puturile de extractie, desi nu le vad.
Ne apropiem vertiginos de capitala colii de hartie, dar nu vad nimic. Ori sunt in unghi mort fata de oras, ori e aeroportul mult in afara orasului. Totusi m-am uitat pe harta, si era f aproape de orasul propiu-zis. Imposibil sa nu se zareasca zgarie norii de aici....Asta e, poate la plecare, desi stiu ca voi avea poze de pe ceva turn, si pana at probabil voi fi satul de perspectiva in sine. Intotdeauna la sosire remarci lucrurile astea......la fel ca impresia de Gotham City lasata de NY.
Ajung, totul pare normal ... cam multi barbosi in albe lungi si albe. Mirosul e mai puternic decat in alte aeroporturi, dar nu e suparator. Ma duc catre oficiul de vise (se poate citi cu "z" si/sau "s"), astept, ma bag in fata, intreb, aflu unde tre sa ajung, imi iau viza (tre sa rec ca vreo 30 sec imi faceam semi griji, ca eram f obosit, si nu aveam chef de nopti prin aeroporturi). Dar era acolo, si totul ramanea uns. De la aeroport am plecat cu un Dodge Charger alb .... si realizez ca aici toate tracurile si masinile muschiuloase din state sunt populare ... rau.
Tat normal, cum ar zice Valik al meu, si la hotel. Camera e la etaju 14, priveliste semi-ok (un alt zgarie nori blocheaza o parte din priveliste, si e si un santier in constructie pe aproape). Verific netul, merge, dau un semn, pun capul pe perina, o dau la o parte. E 2.30 .... la 2.30.10 intrerup programul pentru un somn de urgenta .... sper sa nu-si dea seama ca li s-a inclinat hotelul pe dreapta ....

miercuri, 18 noiembrie 2009

Din seria pictand cu lumina ...


.... autoportret


Legat de inscris .... o mica perturbare a balantei de inspiratie intr-o singura parte :d