serii foto

Canossa

2011-02-15T16:15:00.000+02:00

The pool ...

2011-01-10T00:04:00.001+02:00

ATENA

2010-11-13T23:26:00.004+02:00

Autumn bike

2010-11-02T20:05:00.002+02:00

We did it Romania

2010-09-28T10:47:00.002+03:00

Sper ca imaginile sa vorbeasca de la sine...

Raluca

2010-07-14T22:55:00.003+03:00

Sunset ...

2010-07-14T22:52:00.004+03:00

... and after sunset

Phet cyclone in Oman aka "one hell of a night"

2010-06-05T11:27:00.016+03:00

Ordinea cronologica este putin pe dos .... Blogspot la "editabilitate" sta execrabil

The beginnings ...

Am fost evacuati la un hotel intr-o zona mai inalta a Muskatului ...

Evacuarea ....

Roof top view:

Ceva stiri (despre inundatii inca nu au aparut, decat in ziarele locale)

http://edition.cnn.com/video/#/video/world/2010/06/04/kelaita.cyclone.phet.cnn?iref=allsearch

In asteptarea verii ....

2010-04-20T21:01:00.002+03:00

2010-04-15T19:42:00.001+03:00

LetsDoItRomania ...

2010-04-15T19:24:00.007+03:00

Imaginati-va ca ati fi un fel de Harry Potter, si ati avea o bagheta magica. Si sa ne mai imaginam ca ne-am plimba prin tarisoara asta frumoasa a noastra. Si cum ne uitam in stanga si in dreapta si ne minunam de ce locuri frumoase inca mai avem, o umbra de tristete ne intuneca fruntea, caci acea frumusete are o mare concurenta. Sunt toate acele gunoaie, pet-uri, mobila, conserve, doze de bere, pungi care nu vor nicicum sa se lipeasca de tomberoane, masini de gunoi etc. Dar eu va aduc aminte de acea bagheta magica ... Si de cate ori vedem concurenta, Spaff! - o facem sa dispara. Si cu cat ne plimbam mai mult, cu atat folosim mai mult bagheta magica, si cu atat mai mult paleste concurenta cea rea.
Si acum va spun ca acest exercitiu de imaginatie este cat se poate de real. Bagheta e un GPS, un aparat foto si un tabel de cartare. Magia este "Letsdoitromania" ...

Weekendul trecut a avut loc evenimentul de cartare pentru judetul Cluj (acea plimbare pentru eliminarea concurentei), si desi vremea a vrut neaparat sa ne demonstreze ca nu exista nimic magic in romania, am reusit sa acoperim majoritatea judetului, iar zonele ramase nu mai au mult de asteptat.

Pozele nu sunt cine stie ce, mai ales ca in mare parte nu am prea vazut ce faceam caci ploua, iar aparatul arata cam asa ...

Cateodata concurenta este camuflata, dar ramane acolo ...

Si echipa la final de cartare:

( pana si vremea a cedat! )

Red Umbrella ....

2010-04-15T00:00:00.006+03:00

2010 ...
2007...

Where are your table manners?

2010-04-09T14:34:00.001+03:00

Cinque terre

2010-04-07T20:38:00.010+03:00

Si un mic video ... (stop motion)

1 minut pe malul marii ...

O vedere mai larga din Vernazza ....

Ploaia

2010-03-12T15:53:00.002+02:00

"Ningea in luna lui martie"

2010-03-08T21:06:00.002+02:00

Chiar daca nu se prea potriveste cu versurile Paulei Seling, "mai m-am gandit" s'am tras una de sus cu zapada si masini ...

Astept niste pareri...

Vand geanta sony

2010-02-14T17:11:00.003+02:00

Am decis sa imi vand geanta foto, pentru ca voi trece la un rucsac foto, mult mai practic pe munte.

Poze AICI.

Anuntul aici.

Parang 2010

2010-02-02T10:32:00.009+02:00

Si ce nu s-a vazut pe camera in austria, facut-am in parang:

Studiu al sariturilor.... vezi si link

Am si trisat putin, vedeti voi la care ;)

And making of: (prin bunavointa lui Ionut David)

Austria 2010

2010-02-01T22:46:00.005+02:00

Cam ar fi timpul sa incepem si anul 2010. Un high key cred ca merge numa bine, nu?

Panoramele sunt mai mult dedicate muntilor, si mai putin partii artistice (fotografice).

si niste companioni ... :)

Monologuri interioare

2009-12-20T17:45:00.004+02:00

Reflexii

2009-12-09T21:17:00.004+02:00

Pictand cu lumina ...

2009-12-09T21:14:00.002+02:00

Poze de jurnal ...

2009-11-30T12:28:00.002+02:00

Jurnal de calatorie ... ep 2

2009-11-25T09:44:00.004+02:00

Episodul 2 ar suna cam asa:

"Am rezolvat totul, am vizitat si sediul NSN, si am aj la munca. Dupa ce am jucat niste "pasarica muta-ti cuibul" prin birourile de aici (care sunt niste laboratoare de fapt), ne-am stabilit si am inceput treaba. Ciudata treaba - cladire masiva, marmura granit, jeg, semnul cu "to shelter" pe care eu il citesc de fiecare data "toooo theee aaairpooort" ... oricum, nu cred ca mai sunt la moda bombardamentele, desi granita cu Iraqul e la vreo 150 km ... A

nyway, ceva ii lipseste cladirii asteia. Ceva care i-ar putea da titlul de "birou", @ job/work, sau ceva de genu. Oricum e un fel de turn Babel (nu ca la 20m e Liberation Tower, care cred ca e cea mai inalta cladire din oras - si la ce cladiri au astia .... e inalta!), cu ingineri de pe tot pamantul. Toti vb engleza si inginereza. Rar mai gasesti 2 pers care sa vb o alta limba (si asta e de obicei indiana). Si noi suntem o iechipa di 5 flacai, cu 5 limbi diferite (rom, croata, indiana, egipteana, indoneziana). anyway ...

Prima zi s-a dus pe pregatiri (instalari soft si hardware). Pe la 6 jumate eram inapoi la hotel. Dush, top-gear, 2-3 mailuri, somn.

Azi am inceput testarea propiu zisa - boring stuff (for you anyway)

Orasul e destul de ok. Desi e un contrast mare intre toate magazinele indiene, arabe etc, si cladirile hi-tech, f inalte si de sticla. Plin de masini muschiuloase (hummere, truck-uri GMC etc) cu V8 si V12-uri. (de la aeroport m-au luat cu un dodge charger...) Benzina e mai ieftina aici decat apa. Cu 5 eur am facut plinul. O sticla de apa e dublu decat un litru de benzina. In rest preturile sunt dest de mari; 1KD = 2.5 euro = o duc f bine astia. Oricum, din cele 3 mil de locuitori, doar vreo 600 mii sunt localnici, si au asigurat totul din partea statului. Nici nu stiu dc am vb cu vreun localnic.

Nu am apucat sa ies prea mult in oras, doar in pauza de masa, si drumul hotel-job. Sunt cam 30 de grade (numa bine, caci in august de ex sunt 52 grade), marea e pe aproape ....

^update: am invatat sa-i deosebesc pe localnici. Ei poarta dish dasha (.... Bin Laden colectia toamna iarna ), cu baticul alb (conteaza mult culoarea. Fiecare natie cu ai ei

culoare. U don't mess with that) si .... mai recent descoperit, ochelari de soare. Se pare ca ii poarta tot timpul, chiar si cand ploua, sau seara.

Ep 3

Am continuat cu testarea. Pauza de masa = indian food. Singura chestie de observat ar fi felul in care indienii mancau orezul cu mana (si cam orice altceva), faptul ca nu erau meniuri (trebuia sa fii (cu cineva) de prin zona sa poti manca acolo), si pe langa iutenia mancarii propiu zise, primeai un fel de sos, mult prea iute chiar si pt indonezieni. Eu

cred ca dc il mancai tot mancarea era din partea casei.... Bun, sunt vreo 3, stiu ....

Mai era si vremea ciudata. in interiorul meu activa niste senzori, si chiar le ziceam colegilor, ca dc nu as sti mai bine, as zice ca vine ploaia. "dc as fi acasa, v-as intreba dc aveti umbrele la voi, dar presupun ca aici is as close as it get to raining". Au ras, si au zis ca da. Vreme rea aici inseamna furtuna .... de nisip.La plecare nu mica ne-a fost mirarea caci era ud pe jos. Ploua .... cred ca le-am stricat vremea la kuweiti :))))

Tare era faptul ca toate masinile erau fff murdare

. Am tras concluzia (noi inginerii), ca erau acoperite cu un praf f fin, peste care cadeau stropii de ploaie .... doar ca am ajuns si noi la fel ca si masinile in hotel ... Praful ala fin...., era in atmosfera, si tocmai lua liftul spre sol... Azi dimineata tot Kuweitul spala geamuri .... :)

Azi am fost prin ceva magazine....sunt obsedati de bijuterii; in supermarket marfa nu prea are pret pe ea. Sunt ceva labeluri, pe unele scria cu markerul, pe unele de loc .... Intre zgarie nori e plin de blocuri parasite, care stau sa se darame .... Traversatul strazii chiar e o problema .... E ca si cum ai incerca sa traversezi turzii, si nu e nici un fel de semafor ....

Am studiat putin si partea interesanta a orasului. E f "glamorous", doar ca e in partea cealalta, si azi am iesit chiar mai tarziu, si am decis cu antonio

ca o lasam pe maine. Oricum vineri e weekend deja....

Jurnal de calatorie ...

2009-11-19T22:25:00.001+02:00

Nu am dormit inainte de zbor, nu mai avea rost. Ajung cam devreme pe aeroport, caci nu mai aveam rabdare acasa. Pierd vremea.... gasesc un ziar german, incerc sa citesc una alta. Ma uit la aterizari si decolari .... au loc relativ aproape de unde stau eu. E o alta perspectiva a acelorasi avioane care le vad si de la birou, si care par ca plutesc deasupra clujului mai degaba ..... In fine, se face timpul.....sunt in avion - decolam. Am parte de unul din tre cele mai frumoase rasarituri, imediat ce ajungem deasupra plapumioarei de nori. Culorile nu sunt atat de intense, dar perspectiva in sine este "breath taking". Ma simt bine ..... mult mai bine decat sa fi dormit la ora aceea, si sa reiau rutina unei noi zi de Luni - chiar daca o parte din rutina este mai placuta decat in trecut... Pana apuc sa pun in ordine toate aceste ganduri, centura de siguranta redevine obligatorie - ne pregatim sa aterizam in capitala. aeroportul este cam ciudat - ma asteptam la mai mult de la Otopeni (desi aici scrie henry coanda). Henry Coanda 11 e singurul lucru interesant (un avion de-al marelui "zburator"). Dar sunt prea obosit sa imi bat capul; imi caut zborul pe monitoare, il gasesc, e tot ce am nevoie.

Am cerut un loc la geam.....mi l-au dat, si am stat singur. Mai bine asa, mai putine lucruri care sa-mi strice somnul.....

Ma trezeste o mana pe umar, si o mancare fierbinte mi se pune in poala. Sunt ceva paste cu carne de pui (destul de bune de altfel), si o inghetata - lucru care il descopar mai tarziu. Sunt cuminte, pap tot, beau s-un suc de portocale,o cafea si ma culc. "Cafeaua asta poate imi da un gram de energie in amsterdam" - ma gandesc eu. Adorm instant, desi e cam greu sa imi gasesc o pozitie comoda; nu pot sa dau scaunul pe spate, cei din spate inca mai mananca. Ma amuza gandul: "beau o cafea si ma culc".

Pe masura ce inaintez in calatorie intalnesc tot mai putin romani.....asta e bine cred eu, desi cei din fata mea, par de treaba.

Din nou deasupra norilor. Fac un mic calcul si imi dau seama ca e pt a 10-a oara. Totusi e un sentiment magnific. Nu la fel de magnific ca rasaritul deasupra norilor de azi dim, dar placut. Macar acum stau la geam. nori de jos formeaza forme ciudate, care pot fi foarte usor comparate cu formele de relief. Vad un lac, niste dealuri, vad straturi de nori care sunt pe directii opuse. Nu se intampla nici o catastrofa, caci trec unele peste celelalte.

Ma trezesc din nou. Avionul se zgaltaie, ni se spune sa ne punem centurile. Aripa atat de linistita anterior, incat imi dadea impresia anterior ca stam pe loc si norii de sub se misca alene, tremura. "Turbulente" .... sunt prea obosit, si zambesc doar in adancul meu; de 9 ori am fost curios cum o fi si cu turbulentele astea si acum si-au ales momentul cand nu-l pot savura .... Avionul se zgaltaie brusc, si ceva mai tare ca inainte; Mmmm turbulente mai mari e gandul care ma trezeste, dar lumea incepe sa aplaude .... imi dau seama ca am aterizat. Amsterdam - ploua; freza nu mai conteaza; se pare ca a fost un zbor putin mai complicat, caci lumea inca aplauda, si li se alatura si cei din spate - cu totii sunt fericiti ca am aterizat atat de lin; imi imaginez ce le trecea prin cap - bine ca nu a fost pista......whatever; ; sper sa ma astepte viza aia in Kuweit.

Amsterdam.....urias aeroportul. Distante de sute de m intre porti vecine (D si F de ex). Ma gandesc ca am ceva timp de pierdut, intru intr-un duty free, observ agitatia din jur. Ma decid sa merg totusi la poarta mea sa vad sa fie in regula. Dupa vreo 20 min aj, si vad ca e inchisa. A fost schimbat terminalul; trebuie sa ma intorc cam de unde am venit, iar imbarcarea se face in vreo 15 min. Am timp.....ajung, coada e lunga, ma pun sa scriu .... probleme cu pasaportul, stau mai mult la imbarcare decat ar fi trebuit, intru in avion - locul imi e ocupat de altcineva....iau locul lui. Avionul asta e mult mai mare, ecrane in tetiere, remote control, etc (la fel ca zborul peste atlantic). Se pare ca am reusit cat de cat sa ma odihnesc pe zborul anterior. Ma pun la un film (ghost of past girlfriends) - comercial rau. Stiam de ce l-am sarit pana acum. Mananc, mai adorm, astept. Se pare ca nu zbor direct spre kuweit. Voi trece pe deasupra, dar nu oprim, mergem pana in Bahrein. Nu-i rau, mai pot trece una pe lista, desi nu pot cobori din avion. Dubaiul nu e prea departe. Coboara o parte dintre calatori; eu scriu din nou. Am mintea odihnita; incep sa gandesc din nou. Nu e chiar atat de rau. De multe ori drumul Tm - Cj imi pune mai multe prob. Pe aeroporturi perechile orare se topesc repede.Nici nu-ti dai seama ca au trec 2 ore ... pana ajungi, pana "scoti tot ce ai in geanta", pana te imbarci, it's all over .... aici totusi as vrea sa pot pleca odata, caci se pare ca ne cam lungim. Bahreinienii si - au ales perfect momentul sa schimbe becurile de pe pista. Chiar cu cateva ore in urma am vazut luminile de pe pista ... cam multe becuri; oare cam cat platesc ei curentul? (ma intreb dc fol becuri economice - poate de aia le schimba, caci sunt sigur ca nu deoarece sunt arse).

Intr-un devreme plecam. Imi pun laptopul la incarcat caci am supt toata bateria, dar nu apuc sa fac mare lucru, caci din nou n pregatim de aterizare. "Fur" un loc la geam caci sunt curios cum se vede Kuwait city din aer noaptea. Suntem mult prea departe. Dar cu toate acestea e foarte interesant. Ceea ce vad nu seamana cu nici un fel de alt oras care l-am vazut. Nici macar nu vad un oras; de fapt nu prea imi dau seama ce vad, dar e interesant. totul arata ca o coala imensa de hartie impartita in zone de linii lungi si drepte, care formeaza unghiuri de aprox 120 grade .... sau nu, vad ca marimea unghiului nu se respecta. Stiu ca liniile sunt autostrazi, foaia e desertul .... vad sute de km in departare. Din loc in loc apar desene f ciudata, f asemanatoare cu urmele lasate de extraterestri in lanurile de grau. Incerc sa stabilesc cam la ce altitudine suntem (nu e greu ca informatia e pe monitorul din tetiera din fata), ca sa imi dau seama de scara desenelor. Trebuie sa fie mult mai mari decat par la prima impresie. Chiar si autostrazile sunt mult mai mari, de abia acum pot deosebi punctele luminoase care gonesc de colo colo. Apare forma cea mai ciudata, mai mare si mai interesanta. Ma duce cu gandul la Palm Island din Dubai, doar ca e e mult mai complicat designul. Luminile sunt de diferite culori. Liniile se termina cu mici cerculete in varf - sunt strazi, iar cercurile sunt pentru a te putea intoarce. Nu e ceva rezidential, si presupun ca are legatura cu rafinarea petrolului. Fiecare cladire, depozit este inconjurat de lumina, parca pusa intentionat sa accentueze forma geometrica........."apoi a stat" - final de vers care se potriveste de minune. Foaia devine neagra, cu dreptunghiuri mici si luminoase, din loc in loc. Acestea cred ca sunt puturile de extractie, desi nu le vad.

Ne apropiem vertiginos de capitala colii de hartie, dar nu vad nimic. Ori sunt in unghi mort fata de oras, ori e aeroportul mult in afara orasului. Totusi m-am uitat pe harta, si era f aproape de orasul propiu-zis. Imposibil sa nu se zareasca zgarie norii de aici....Asta e, poate la plecare, desi stiu ca voi avea poze de pe ceva turn, si pana at probabil voi fi satul de perspectiva in sine. Intotdeauna la sosire remarci lucrurile astea......la fel ca impresia de Gotham City lasata de NY.

Ajung, totul pare normal ... cam multi barbosi in albe lungi si albe. Mirosul e mai puternic decat in alte aeroporturi, dar nu e suparator. Ma duc catre oficiul de vise (se poate citi cu "z" si/sau "s"), astept, ma bag in fata, intreb, aflu unde tre sa ajung, imi iau viza (tre sa rec ca vreo 30 sec imi faceam semi griji, ca eram f obosit, si nu aveam chef de nopti prin aeroporturi). Dar era acolo, si totul ramanea uns. De la aeroport am plecat cu un Dodge Charger alb .... si realizez ca aici toate tracurile si masinile muschiuloase din state sunt populare ... rau.

Tat normal, cum ar zice Valik al meu, si la hotel. Camera e la etaju 14, priveliste semi-ok (un alt zgarie nori blocheaza o parte din priveliste, si e si un santier in constructie pe aproape). Verific netul, merge, dau un semn, pun capul pe perina, o dau la o parte. E 2.30 .... la 2.30.10 intrerup programul pentru un somn de urgenta .... sper sa nu-si dea seama ca li s-a inclinat hotelul pe dreapta ....

Din seria pictand cu lumina ...

2009-11-18T21:13:00.002+02:00

.... autoportret

Legat de inscris .... o mica perturbare a balantei de inspiratie intr-o singura parte :d

Curatare nationala

2009-10-19T19:19:00.001+03:00

Si totusi se poate ...

Lava flow

2009-10-11T22:06:00.002+03:00

Cu dedicatie pentru Duracel ;-)

Flacari ca o para

2009-09-30T13:06:00.002+03:00

Totul a inceput incercand sa realizez ceva de genul ... un fel de "ageing"....

Cand la un moment dat, totul a luat foc .... un fel de "rocket science" ....

.... si a ars ...

...pana nu a mai ramas prea mult de ars ...

Desi pare "radioactiv" ... nu e grafica pe calculator ..... Poate doar pe oglinda din camera!

Retezat ....

2009-09-06T18:24:00.016+03:00

Lacul Ana ...

Coltii Pelegii:

Panorama din Peleaga:

"eruptie" in (vf) retezat :

Noaptea:

Scarita Belioara ...

2009-08-04T15:44:00.009+03:00

Sfarsitul primei parti ...

Ball of steel

2009-06-15T10:54:00.002+03:00

plimbarea de seara prin zagreb...

cea mai buna zi

2009-06-06T21:55:00.006+03:00

Desi nu toate sunt roz de fiecare data trebuie sa gasim acele lucruri care ne binedispun ...

Enjoy !

mda...

2009-06-02T11:48:00.003+03:00

ba voi astia, baiii.....................

................................................................................................

mi-au furat bicicleta ................................................. traim in romania si asta ne ocupa tot intelectul. Comentarii de prisos, ..... vecinii de kkt.

Daca o vedeti sa ma anuntati si pe mine. Dau si cu recompensa.... sau macar sa-i faceti o poza sa vad dc e pe maine bune.

this (was) my bike ....

Super macro --- reloaded

2009-05-08T12:05:00.003+03:00

My bike

2009-05-05T11:11:00.004+03:00

Biciclete ...

2009-04-28T10:57:00.001+03:00

Evenimente de sambata 25 aprilie - marsul biciclistilor. Cum pornirea era din skate park, si eu am ajuns mai devreme, i-am urmarit putin pe baietii din parc...

Dupa care ne-am strans pentru marsul efectiv.

Alte poze din timpul marsului:

Marsul biciclistilor

2009-04-24T11:04:00.001+03:00

Ca in fiecare ultima sambata a lunii, maine 25 aprilie 2009 de la ora 16:00, o noua editie a marsului. Se va pleca din Skate Park (langa str Baritiu).

http://www.reactieinlant.ro/despre-critical-mass-cluj-napoca

Super macro

2009-04-13T14:03:00.001+03:00

... sau de fapt macro, caci toate "altele", de pana acum sunt doar close-ups. E o metoda mai mult experimentala, folosind 2 obiective, unul dintre ele inversat. Am vrut doar sa vad daca se poate, iar rezultatele sunt ok. E nevoie totusi de un inel inversor ....

Pentru o idee a ce anume e aici, poza de mai sus reprezinta zona incercuita de aici:

(care este maximum cat m-am putut apropia cu 2.8-ul meu, care e cica si "macro")

Here's za stuff:

Biciclete ...

2009-04-06T12:14:00.002+03:00

Mi-am luat bicicleta recent. Vroiam sa postez o serie cu biciclete mai de mult, dar nu am vrut sa arunc vorbe goale despre sanatate, miscare, salvarea planetei bla-bla (desi nu sunt deloc bla-bla-uri....)

Aveam o discutie cu cineva odata, despre orasele noastre supra-aglomerate, fara locuri de parcare, si cum ca o solutie ar fi "bicicleta". Mi s-a spus ceva de genul: "dar tu ce faci in privinta asta? A, vrei sa-ti cumperi, dar n-ai unde sa o tii? Scuze frate, scuze. Mai vorbim cand iti cumperi". Si chiar daca nu ii dadeam dreptate in totalitate, mi-am adus aminte ca poti face orice iti propui, trebuie doar sa iti doresti indeajuns. Poate nu-mi doream destul de mult.... Am inceput sa rulez filmuletele in mintea mea in care eram eu cu bicicleta mea rosie ... Incet incet eram tot mai convins ca am nevoie din nou de o bicicleta. Si cand mi-am dorit indeajuns de mult, am reusit sa trec peste toate obstacolele. "and there (I) have it" Sunt un biker din nou !

Cele de mai sus sunt din amsterdam - capitala bicicletelor. Oricine a ajuns vreodata pe acolo, chiar si in trecere, a fost impresionat de numarul imens de biciclisti, de parcarile suspendate, omniprezenta pistelor de bicicleta, traficul extrem de NEaglomerat ... Acolo oamenii mergeau pe bicicleta la costum, cu servieta sau laptopul la brat, fetele pedalau pe tocuri nou nascutii aveau scaun special pentru bicicleta.

Morala? Ar trebui sa incercam si noi sa ne deplasam mai mult pe 2 roti. Macar noi astia mai tineri, sa mai lasam fitele-n dulap si sa ne aducem aminte ca bicicleta ramane unul dintre cele mai eficiente si facile mijloace de deplasare.
Si la noi se mai misca lucrurile dar greu... In ultima sambata a fiecarei luni are loc actiunea "Mars pe bicicleta". Ultimul l-am prins de pe trotuar, dar luna asta, cea de-a 20-a luna, voi fi in coloana...

http://www.reactieinlant.ro/19-luni-de-marsuri-pe-bicicleta

PS: care vine in weekend la o tura prin faget ?

Libertate?

2009-04-01T15:15:00.002+03:00

"Un vrăjitor avea o turmă de 300 de oi, pe care le creştea în pădure. într-o zi, a venit un lup şi a mâncat o oaie. De frica lupilor, bietele mioare s-au speriat şi au început să nu mai mănânce, fiind atente în permanenţă la lupi. Şi pentru că nu mai mâncau cum trebuie, au început să slăbească, ceea ce vrăjitorul nu putea tolera. Aşa că, pentru a nu i se ofili întreaga turmă, vrăjitorul le-a hipnotizat, una câte una, inducându-le convingerea că fiecare în parte era de neatins pentru lupi. Oile au început din nou să pască liniştite, îngrăşându-se la loc. Din când în când, lupii mai mâncau câte una dintre ele, dar celelalte erau foarte liniştite că lor nu li se poate întâmpla nimic, iar turma prospera. Vrăjitorul aşijderea.

In alte locuri, în alte vremuri, îmi amintesc de ziua în care România a fost admisă în Uniunea Europeană. Ce bucurie m-a învăluit, câtă mândrie, in sfârşit deveneam europeni, nu mai aveam nevoie de vize şi se preconiza o creştere economică spectaculoasă. Scenariile apocaliptice, cu guverne mondiale, grupuri de interese formate din masoni sau bilderbergi, mi se păreau bazaconii demne în cel mai bun caz de un zâmbet condescendent Ce conta atunci era coaja de pâine aruncată de mai-marii Europei. Astăzi, râsul mi s-a şters definitiv.La directiva UE, in România a intrat în vigoare Legea nr. 298/2008privind reţinerea datelor generate | v iau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice. Nu mai intru In detalii, toată lumea ştie ce impiică: începutul controlului total. La nivel de ţară, la nivel european, daci ni se solicită. Sau, dacă pericolul e Internaţional la nivel mondial. Ceea ce se pare că uită toată lumea este că aproape toate dictaturile lumii au inceput cu instaurarea unui sistem de urmarire si control total. Inclusiv comunismul,deşi metodele erau mai primitive, raportate la standardul tehnologic al vremurilor respective.

Cum Dumnezeu de uităm atât de repede e pentru mine de neînţeles. Până la momentul în care poliţia o să ne bată la uşă ca să ne percheziţioneze casa pentru că în dialogurile noastre telefonice am folosit de prea multe ori un termen considerat periculos sau pentru am navigat pe Internet pe site-url suspecte, nu mai e decât un singur pas. Politicienii ne asigură că nu avem de ce să ne temem, că oamenii buni pot să stea liniştiţi. Doar asigurările lor îmi sunt de ajuns ca să îmi intre frigul în oase. Scenariul din „1984" părea total ireal pentru Europa civilizată din urmă cu 50 de ani. Nu a fost nevoie decât de prăbuşirea turnurilor gemene şi, ca şi când ar fi împlinit un plan stabilit dinainte, un întreg mecanism de tip totalitar s-a pus încet, dar sigur în mişcare. In SUA nu mai poţi intra decât amprentat, în Londra din secunda în care ai ieşit pe stradă te filmează cel puţin o cameră de luat vederi, far mobilul îţi divulgă în fiecare secundă locaţia, oriunde ai fi in lume. încetul Cu încetul, roţile tăvălugului intră acum şi în România. Să fie libertatea noastră preţul plătit pentru acceptarea în UE, pentru intrarea în civilizaţie? Acolo unde e, Orweli se va fi tăvălind de râs în momentul acesta. Dacă nu cumva de invidie.

E chiar ziua în core trimitem revista la tipar. Pentru a-mi alimenta paranoia, aseară am vazut la ştiri că In Ilfov s-au eliberat primele paşapoarte biometrice cu cip de recunoaştere si urmărire. Suntem obligaţi de Uniunea Europeana să facem acest lucru, conditionându-ne Intarea tn Spatiul Schengen. Ca sa ţi se elibereze acest act, conditia obligatorie este amprentarea. Suntem ca vitele duse la insemnat, ca evreii tatuati cu numărul de identificare, ca păsările carora li se ataseaza inelul la picior. începutul condiţionării nu mai e o chestiune care se face pe ascuns, ci la lumina zilei, iar cei mai mulţi se pare că îmbrăţişează acest lucru cu seninătate. Dacă vrei să mai călătoreşti In viitorul apropiat, nu o mai poţi face decat cu acest cip, in urma amprentării. Cât va mai dura pană când acest cip ne va fi implantat sub pielei Cat va mai dura până când acest ap va fi introdus copiilor nou-nascuţi sub formă de vaccin? Cât va mal dura până când nu vom mai putea cumpăra nimic fără acest cip? Vreţi să vedeţi ironia In toate acestea? Produsul creat de Applied Digital Solutions se numeşte Digital Angel. îngerul digital."

harris.wallmen - photomagazine, nr 41.

Luni aveam o discutie la birou legata de pasapoartele biometrice, ascultarea telefoanelor, teroristi si altele. Intentionam sa scriu despre asta, sa ridic problema, sa te pun si pe tine pe ganduri putin in legatura cu problema de fata. Nu am mai facut-o caci domnul Harris parca mi-a luat vorbele din gura (desi probabil el a facut-o mai bine ca mine :P). Observ ca si-a continuat ideea si in numarul urmator (martie), dar va las pe voi sa descoperiti asta ...

Over and out >

PS: NU E O FARSA ;)

Dependenta de electroni ...

2009-03-22T19:50:00.000+02:00

...sau dependenta noastra de curent. Am fost sa ma tund. era prima zi insorita din ultima vreme, si se parea ca se stabileste si primavara in cele din urma. Toate bune si frumoase, pana ajung la frizerie. Nici nu apuc sa intru ca mi se striga dinauntru: "pauza de curent". Adica? - stau eu si ma gandesc...dupa cateva secunde imi dau seama ca nu era curent. Totusi inauntru era o lumina puternica caci soarele batea direct prin geamurile mari. Ahaaa...asta explica si de ce nu aveam net. Nici o problema, oricum vroiam sa ies la o miscare, dar macar sa ma fi tuns. Speram sa gasesc alte frizerii deschise (era sambata), si care sa aiba curent. Spre ghinionul meu, toate frizeriile erau pe partea dreata a strazii Fabricii, cea fara curent. Ma intorc la prima frizerie-imi dau seama ca inca nu e "lumina". Ma decid sa mai astept .... incep sa dau niste telefoane, invit lumea la miscare, fac planuri, ma intalnesc cu Dan care era in trecere ... Topesc toate strategiile de a trage de timp-ma decid sa intru. La urma urmei fostul meu stilist ura din tot sufletul masina de tuns, si era un adept convins al foarfecii (avea si dreptate de altfel). Totusi nu am reusit sa conving pe nimeni ca nu este nevoie de masina de tuns pt un amarat de "scurtat" ... Ultima strategie era cea a discriminarii sexuale - mai erau 1-2 doamne la tuns si vopsit acolo, si ele nu aveau nevoie de masina de tuns ... Am renuntat totusi, nu eram atat de determinat, si oricum nu vroiam sa ma incredintez apoi pachetului de nervi proaspat creat ...

Pe drumul de intoarcere am inceput sa ma gandesc la dependenta noastra de curent electric. E un lucru la care nu ne gandim decat suntem obligati. Cred ca este singurul lucru absolut indispensabil lumii cum o stim noi, civilizatiei ... As mai putea numi o duzina, dar si acelea se bazeaza pe good ol' electric curent. Cum ar fi sa ne intoarcem din nou la lumanari? Un gand nu prea placut, mai ales ca ziua de abia ce s-a marit cat de cat pt a ajunge la cote rezonabile ... Caci cel mai grav, nu-i asa, e cand nu avem curent si este intuneric afara... Te simti neputincios. Bineinteles ca mai poti trisa pe ici pe colo, caci poate mai ai un laptop, mp3 player sau radio care folosesc baterii. Dar cum ar fi sa nu ai curent mai multe zile? Cred ca am iesi in strada. Cred ca am deveni putin mai umani, si ne-am aduce aminte de acel lucru primordial numit "COMUNICARE". Si nu, nu ma refer la acea comunicare online. In zilele noastre comunicam tot mai mult, mai usor si la distante mai mari, dar cu toate astea suntem mai singuri. Asta este o pseudo-comunicare, dar nu o mai lungesc ...

Imi aduc aminte de o pana in curent de pe vremea cd eram in camin. Era o seara ca toate celelalte, cu seriale, CS, filme, DC++, browsing ... Pana s-a luat curentul (ciudata expresie, "s-a luat curentul" ... s-a luat si s-a tot dus ). Era o liniste ciudata in tot caminul; de fapt tot campusul, cu mici exceptii cand mai urla cate unul pe alee ... Nu era ceva anormal caci in ultima vreme penele de curent erau la ordinea zilei. Toata lumea statea cuminte si astepta sa vina curentul (de acolo de unde s-a dus el pe sine anterior). Dar curentul nu mai venea. And then the magic happened: Incet incet studentii au inceput sa-si paraseasca barlogurile si sa iasa pe holuri. Au inceput tot felul de discutii pe tema comuna "al naibi' curent ca nu mai vine", apoi bancuri glume... Apoi lumea s-a dus ca faca dus, sau sa-si incalzeasca mancarea si la aragaz si nu la cuptorul cu microunde... Apoi au aparut mese si scaune pe hol, remi carti, chiar si fotbal . Pe alee baietii din V faceau glume cu fetele din IV ... Stateam si nu ma mai saturam de ce vedeam. Imi imaginam ca asa trebuia sa fi fost pe vremuri in camine si internate, inainte de cablu tv si PC. Ce ma uimea ca toti erau fericiti. se auzeau doar rasete si ocazional cate un tipat feminin de la baie, urmat de hohote de ras masculine. Aparent baia era un loc numa bun de speriat femei. Am aflat si eu asta, la primul meu barbierit pe intuneric, cand am speriat niste fete, mai mult fara sa vreau, care si-au dat seama cam tarziu ca eram si eu pe acolo. Apoi am fost in vizita. s-a lasat cu povesti la lumanare (chiar si dupa ce a venit curentul) pana la 3 dimineata... Imi doream sa se ia mai des curentul....Facusem chiar si un plan de a scoate sigurantele, caci panoul era langa camera noastra :)

Ce am inteles eu din toate astea? Ca inca nu am uitat cum sa fim oameni, dar ca s-ar putea ca urmasii nostri sa nu mai stie. Noi totusi nu ne bucuram de atata tehnologie in comunism ... Sper sa nu uitam cum e sa citesti o carte, sa asculti povesti la lumina provenita de la soba, sau sa stai la un foc de tabara fara muzica data la maxim. Sincer eu de acea prefer sa ma cocotez in varf de munte acolo unde masina nu te poate duce, unde preferi sa cari o chitara sau macar o sticla de vodca decat un casetofon ...

Smile, you're on candid camera !

Pata de sange ...

2009-03-19T18:12:00.001+02:00

Astazi mi s-a intamplat ceva. Ceva ciudat ca vremea de afara...
Pe drumul spre casa, cufundat adanc in ganduri si planuri ceva m-a rupt subit din aceasta stare. Acel "Ceva" era un porumbel care m-a ratat la mustata, si in incercarea sa s-a izbit violent de geamul unui magazin. S-a prabusit pe pamant ca o piatra si a inceput sa se zbata. Era o miscare haotica, violenta. am incercat sa il prind sa il tin sa nu se raneasca mai tare. I-am strans aripile cu grija, si l-am luat in palme. Aveam speranta ca isi va reveni, caci nu era nici primul nici ultimul porumbel care va incerca sa treaca prin geam. Afara ningea puternic, asa cum a facut ieri si azi toata ziua, la intervale regulate. Parca totul a luat-o razna, inclusiv vremea.
Ii simteam respiratia si inima batand in mana mea. Ochii i se inchideau incet, iar gura-i era plina de sange ... Atunci mi-am dat seama cat de grav era. Sangele nu se mai oprea...Mici bobite rosii se rostogoleau peste penele-i murdare. Incet incet s-a oprit si ninsoarea si respiratia. In acest moment capul porumbelului atarna ca o carpa bleaga, iar eu incercam sa imi dau seama cum iei pulsul unui porumbel..... Din pacate nu mai aveam ce sa gasesc. M-am trezit in mijlocul trotuarului cu un porumbel in palme. Nu stiam ce sa fac, sa il las, sa il iau acasa, sa il dau cuiva ... L-am lasat pe bordura aceluiasi magazin de geamul caruia s-a izbit si am plecat cu un nod dublu Windsor in gat.... Eram din nou cufundat in ganduri, dar de o cu totul alta natura. Imi plac porumbeii, ritualul lor de imperechere, stolurile in care se aduna in pietele oraselor mari; imi place ca se sperie de toti bebelusii si copiii care incearca sa ii prinda in aceleasi piete ... Nu-mi place mizeria ce imi lasa in terasa sau pe pervaz, dar e un pret mult prea mic de platit. Ca fotograf am stat de multe ori sa ii urmaresc, si ceva ma leaga de ei. Prima mea fotografie, (si nu poza), cea care e poate cel mai aproape de inima mea, este legata de niste porumbei intr-o piata ... L-a vremea aceea am intitulat-o "Ingeri" ...
Sper ca porumbelul de azi sa ajunga in raiul porumbeilor, unde nu ninge, semintele sunt la discretie, iar copiii sunt de 9 ori mai mici ca el ... si mai ales unde nu sunt geamuri....

rock 'n roller

2009-01-27T21:27:00.001+02:00

+

...pt ca sa nu uitam, locatia este comuna.

Despre dragoste

2009-01-22T22:47:00.001+02:00

Incep cu acest link ... comentariile sunt de prisos: link

triptic - iubiti si cainii vagabonzi

2009-01-17T14:11:00.002+02:00

Imaginile din triptic au fost realizate in 2 zile consecutive... Cel mai mult mi-au placut cele fin primul triptic, cea in care apare cainele "saltaret" si cea pe verticala. de ce? pentru ca sunt 100% spontane, nimic nu este realizat, pentru ca personajele sunt anonime ... Sunt acei caini care au fost "deportati" din oras la munte ... Pe timp de "criza", ca tot este la moda acum. Cand nu ai bani de eutanasiere, sau de castrare ce faci? Umpli un camion cu caini si ii duci cat mai departe, de preferat pe munte, si il descarci. In cazul de fata ei au fost lasati undeva prin parang, pe la Groapa Seaca. Imi aduc aminte de ei si de asta vara cd am fost cu cortul pe la vidra ... erau postati la fiecare cateva sute de metri, in mijlocul drumului ca niste santinele tacute si loiale... cersind mancare trecatorilor. Nu credeam sa ii gasesc acolo si pe timp de iarna... supravietuiesc din mila turistilor si a cabanierilor cu suflet, cum este si domnul din a 4-a imagine care a si adoptat cateva suflete ratacite.
Primul "maidanez" l-am luat dupa noi in mica excursie, iar pe mine m-a recompensat cu micul episod prin zapada intreaga putin cam mare pentru el. Imaginile imi aduc aminte de inceputurile cinematografiei, care era mai aproape de fotografie decat de cinematografia cum o stim astazi. Mi-a ramas in minte un filmulet care analiza un cal in miscare. era o serie de fotografii rulate secvential....daca stau bine sa ma gandesc cred ca am o carte cu ceva imagini ... Da asta e:
(Eadweard Muybridge, Attitudes of Animals in Motion, c 1881. - imagine preluata din cartea THE PHOTOGRAPHIC EYE - Michael F. O'Brien & Norman Sibley)

Mai putine vorbe, mai multe poze ...

Fac aici o mica paranteza, caci cu atatia caini mi s-a facut un dor nebun de al meu Rocky, batranul de 10 ani care nu-si arata niciodata varsta. Incep cu una dintre primele poze cu el. Una dintre putinele poze ale mele pe film. Poza are vreo 8-9 ani.

(poze realizate cu ajutorul lui Adi P. Tnx bro')

calan - decembrie '08

2009-01-08T15:18:00.001+02:00

Completare la serie :

1. Vedere generala...
o mica panorama cu turnurile "roase de soareci" .... (2)
... un fel de stonehenge local (3)
4. vedere interioara...
pauza de-o tigara .... la -10 grade

Sincer imi doream de cativa ani sa merg la calan sa fac poze. Intotdeauna m-a impresionat locul acela, mai ales ca parca nu intelegeam imensitatea locului si cum nimeni nu mai facea nimic prin zona ...
Cu toate astea cred ca am ajuns prea tarziu, caci nu a mai ramas mare lucru. S-a luat tot, pana la ultima bucata de metal, pana la ultima caramida; (tot)-1*wc
"Privitorul" sunt eu ... incercand sa-mi imaginez locul in fosta-i glorie, misunand de oameni si utilaje. Sau poate doar un punct neinsemnat in comparatie cu gigantii de beton.

Privitorul

ultimele fotografii sunt un fel de reeditare a seriei "red umbrella".... Prietenii stiu de ce

Frunze

2008-12-08T20:09:00.002+02:00

Castelul Banffy

2008-10-07T01:52:00.000+03:00

Vidra

2008-08-27T18:55:00.001+03:00

nota: ordinea cronologica este de jos in sus ....

din aceeasi "serie" .... mai urmeaza cateva cred ... cu statiunea parasita

sfarsit de zi ...

...si ea

el...

....si pe celelalt

pe un mal........

primele urme care tradeaza prezenta ....
....

panorame pe malul lacului

incet incet se ridica si ceata ....
dimineata devreme...

2008-08-27T18:52:00.000+03:00