Pe drumul spre casa, cufundat adanc in ganduri si planuri ceva m-a rupt subit din aceasta stare. Acel "Ceva" era un porumbel care m-a ratat la mustata, si in incercarea sa s-a izbit violent de geamul unui magazin. S-a prabusit pe pamant ca o piatra si a inceput sa se zbata. Era o miscare haotica, violenta. am incercat sa il prind sa il tin sa nu se raneasca mai tare. I-am strans aripile cu grija, si l-am luat in palme. Aveam speranta ca isi va reveni, caci nu era nici primul nici ultimul porumbel care va incerca sa treaca prin geam. Afara ningea puternic, asa cum a facut ieri si azi toata ziua, la intervale regulate. Parca totul a luat-o razna, inclusiv vremea.
Ii simteam respiratia si inima batand in mana mea. Ochii i se inchideau incet, iar gura-i era plina de sange ... Atunci mi-am dat seama cat de grav era. Sangele nu se mai oprea...Mici bobite rosii se rostogoleau peste penele-i murdare. Incet incet s-a oprit si ninsoarea si respiratia. In acest moment capul porumbelului atarna ca o carpa bleaga, iar eu incercam sa imi dau seama cum iei pulsul unui porumbel..... Din pacate nu mai aveam ce sa gasesc. M-am trezit in mijlocul trotuarului cu un porumbel in palme. Nu stiam ce sa fac, sa il las, sa il iau acasa, sa il dau cuiva ... L-am lasat pe bordura aceluiasi magazin de geamul caruia s-a izbit si am plecat cu un nod dublu Windsor in gat.... Eram din nou cufundat in ganduri, dar de o cu totul alta natura. Imi plac porumbeii, ritualul lor de imperechere, stolurile in care se aduna in pietele oraselor mari; imi place ca se sperie de toti bebelusii si copiii care incearca sa ii prinda in aceleasi piete ... Nu-mi place mizeria ce imi lasa in terasa sau pe pervaz, dar e un pret mult prea mic de platit. Ca fotograf am stat de multe ori sa ii urmaresc, si ceva ma leaga de ei. Prima mea fotografie, (si nu poza), cea care e poate cel mai aproape de inima mea, este legata de niste porumbei intr-o piata ... L-a vremea aceea am intitulat-o "Ingeri" ...
Sper ca porumbelul de azi sa ajunga in raiul porumbeilor, unde nu ninge, semintele sunt la discretie, iar copiii sunt de 9 ori mai mici ca el ... si mai ales unde nu sunt geamuri....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu